Cum ne redresam financiar dupa pandemie?

Insolventa
persoanelor fizice

Insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului caracterizata de insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor scadente.

Legea nr. 151/2015 privind procedura insolventei persoanelor fizice, prezuma starea de insolventa a unei persoane daca aceasta când acesta nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori, intr-un termen de 90 de zile de la data scadenţei obligatiei de plata.

CUANTUMUL MINIM AL DATORIILOR PENTRU ADMISIILITATEA INSOLVENTEI

BENEFICIARII LEGII INSOLVENTEI PERSOANEI FIZICE. CONDITII.

Debitorul persoană fizică, de bună-credinţă, care indeplineste urmatoarele conditii:

1.  are domiciliul, reşedinţa sau reşedinţa obişnuită, de cel puţin 6 luni anterior depunerii cererii, în România;

Debitorul are reşedinţa obişnuită în România dacă locuieşte în mod statornic în România, chiar dacă nu a îndeplinit formalităţile legale de înregistrare, dacă are bunuri şi/sau realizează venituri în România.

2. este în stare de insolvenţă şi nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de maximum 12 luni, capabil să îşi execute obligaţiile astfel cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere;
3. cumuleaza datorii care depasesc valoarea tuturor bunurilor valorificabile pe care le are în proprietate cu cel putin 15 salarii minime pe economie (valoarea-prag);  

 

Cine nu poate beneficia de prevederile legale in domeniu?

De la regulile mai sus enuntate, exista o serie de exceptii care vizeaza inclusiv persoanele care indeplinesc conditiile mai sus enuntate si se refera la debitorul care:

1. a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, a unei infracţiuni de fals sau a unei infracţiuni intenţionate contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii;  
2. a fost concediat în ultimii 2 ani din motive ce îi sunt imputabile;
3.  deşi apt de muncă şi fără un loc de muncă ori alte surse de venit, nu a depus diligenţa rezonabilă necesară pentru a-şi găsi un loc de muncă sau care a refuzat, în mod nejustificat, un loc de muncă propus ori o altă activitate aducătoare de venit;
4.  a acumulat datorii noi, prin cheltuieli voluptuare, în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că este în stare de insolvenţă;
5. a determinat sau a înlesnit ajungerea în stare de insolvenţă, cu intenţie sau din culpă gravă.

Se prezumă a fi avut acest efect:

1. contractarea, în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, a unor datorii care reprezintă cel puţin 25% din valoarea totală a obligaţiilor, cu excepţia obligaţiilor excluse;

2. asumarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor obligaţii excesive prin raportare la starea sa patrimonială, la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor care au contribuit semnificativ la incapacitatea debitorului de a-şi plăti datoriile, altele decât cele datorate de către acesta persoanelor cu care a contractat astfel;

3. efectuarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, a unor plăţi preferenţiale care au contribuit în mod semnificativ la reducerea sumei disponibile pentru plata celorlalte datorii;

4. transferarea, în ultimii 3 ani anterior formulării cererii, de bunuri sau valori din patrimoniul său în patrimoniul altei persoane fizice ori juridice în timp ce ştia sau ar fi trebuit să ştie că prin aceste transferuri va ajunge în stare de insolvenţă;

 5. încetarea unui contract de muncă prin acordul părţilor sau prin demisie în ultimele 6 luni anterior formulării cererii de deschidere a procedurii;

f.  la data formulării cererii de deschidere a unei proceduri de insolvenţă, potrivit prezentei legi, are deja deschisă o altă procedură de insolvenţă;  în cazul căruia a fost închisă, din motive ce îi sunt imputabile, o procedură de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor, o procedură judiciară de insolvenţă prin lichidare de active sau o procedură simplificată de insolvenţă, cu mai puţin de 5 ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenţei.

PROCEDURA OBTINERII INSOLVENTEI PERSOANEI FIZICE

În functie de situatia personală, debitorii pot accesa trei tipuri de proceduri ale insolventei:  

I.              procedura de insolvenţă pe bază de plan de rambursare a datoriilor;

II.            procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active;

III.          procedura simplificată.

 

CE PRESUPUNE STAREA DE INSOLVENTA A PERSOANEI FIZICE?

Debitorul aflat în stare de insolvenţă poate depune la comisia de insolvenţă o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor.

În cazul în care debitorul consideră că situaţia sa financiară este iremediabil compromisă şi un plan de rambursare a datoriilor nu poate fi elaborat şi pus în executare, acesta poate solicita direct instanţei judecătoreşti competente deschiderea procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active.

În anumite conditii prevăzute în mod expres în lege, debitorul poate depune la comisia de insolvenţă o cerere de aplicare a procedurii simplificate de insolventa.