La nivel european, problema clauzelor abuzive este reglementată de Directiva nr. 93/13/CEE a Consiliului Europei, directivă transpusă în dreptul românesc prin Legea nr. 193/2000 din contractele încheiate între comercianți și consumatori.

Această lege reglementează și sancționează clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Preocuparea legislativă, atât la nivel național, cât și la nivel european, pentru acest tip de contracte este justificată în principal de faptul că în cazul acestor acte juridice se ridică cel mai frecvent problema clauzelor abuzive, fapt bazat în principal pe inegalitatea pozițiilor în care se găsesc părțile contractante. De cele mai multe ori, consumatorului i se impune o anumită conduită contractuală prestabilită fără posibilități de negociere așa cum există, de regulă, în contractele încheiate între părți care nu au calitatea de consumator și, respectiv, de profesionist.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.

Din interpretarea textului de lege anterior menționat rezultă că actul normativ se aplică tuturor contractelor încheiate între profesioniști și consumatori, contracte care au ca obiect vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, fără a exista vreo altă limitare legală atâta timp cât una sau mai multe clauze cuprinse în contract este abuzivă.

În conformitate cu art. 4 din Legea nr. 193/2000, o clauză contractuală va fi considerată abuzivă „dacă nu a fost negociată direct cu consumatorul și, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.” Așadar, o altă condiție esențială pentru ca un contract să intre sub incidența acestei legi este necesar ca în cuprinsul acestuia să se găsească inserată o clauză abuzivă.

Condițiile pentru ca o clauză să fie abuzivă

Pentru ca o clauză să fie abuzivă trebuie îndeplinite anumite condiții, respectiv:

1. Lipsa de negociere

2. Dezechilibrul contractual

3. Încălcarea principiului bunei-credințe

Lipsa de negociere caracterizează contractele de adeziune cu clauze preformulate care nu permit consumatorului negocierea prevederilor sale. Consumatorul nu are posibilitatea să influențeze conținutul clauzelor din contractele-tip, acceptă sau nu contractul, dar nu-l poate modifica.

Dezechilibrul contractual se naște la momentul în care se produc anumite inegalități între drepturile și obligațiile părților contractante, fiind astfel deteriorat echilibrul contractual în favoarea profesionistului.

Încălcarea principiului bunei-credințe. Bună-credința, ca principiu de drept și regulă de conduită în relațiile contractuale, este consacrată atât de Directiva nr. 93/13/CEE, cât și de Codul civil român care reglementează noțiunea de bună-credință în art. 14.

Astfel, raportat la faptul că drepturile și obligațiile trebuie exercitate cu bună-credință, în acord cu moravurile și cu ordinea publică, prin instituirea clauzelor abuzive în contractele de consum, profesionistul încalcă buna-credință.

Exemple practice de clauze abuzive

Legea nr. 193/2000 enumeră cu titlu exemplificativ, în anexa nr. 1 a actului normativ în discuție, situațiile în care o clauză contractuală poate fi considerată abuzivă și poate intra în consecință sub incidența acestei legi. Astfel, sunt considerate abuzive clauzele prin care consumatorul este obligat la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta comparativ cu pagubele suferite de profesionist.

Din această perspectivă, sunt des întâlnite în practica companiilor de telefonie mobilă clauzele pe care consumatorul este obligat să le accepte fără posibilitate de negociere, prin care se prevede obligația debitorului de a achita penalități de întârziere pentru neplata la termen a sumelor datorate, fără a se limita valoarea penalităților cumulate în funcție de valoarea debitului principal.

Este evident caracterul abuziv al unei astfel de clauze care nu limitează nici sub aspect temporal și nici sub aspect cantitativ valoarea penalităților, dând posibilitatea profesionistului de a rămâne în pasivitate până la împlinirea termenului de prescripție, debitorul ajungând să cumuleze penalități care în unele cazuri depășesc de 10 ori valoarea sumei restante.

În mod indubitabil este încălcat atât principiul bunei-credințe, cât și acela al menținerii echilibrului contractual, generând pentru consumator datorii disproporționate față de prejudiciul efectiv suferit de profesionist.

Un alt tip de clauză regăsit cu regularitate în contractele de închiriere presupune obligația consumatorului, în cazul manifestării intenției de desființare a contractului, de a plăti în continuare chirie locatorului până la data la care acesta își va găsi un nou chiriaș.

Această practică întâlnită adesea în închirierea spațiilor din marile centre comerciale este abuzivă deoarece rămâne la puterea discreționară a profesionistului perioada de timp în care va demara procedurile de negociere și încheiere a unui nou contract de închiriere, consumatorul ajungând să fie obligat la plata chiriei pentru un imobil pe care nu îl mai folosește până când va dori profesionistul.

De asemenea, există riscul ca profesionistul să mărească chiria percepută la notificarea intenției de desfacere a contractului, urmând să obțină un profit nejustificat care l-ar putea determina să rămână în pasivitate în ceea ce privește găsirea unor noi chiriași.

Tot în categoria clauzelor abuzive se încadrează și situația în care consumatorul este obligat la respectarea obligațiilor contractuale în situația în care profesionistul nu își îndeplinește propriile obligații. Aceasta presupune că se limitează inclusiv dreptul consumatorului de a solicita despăgubiri pentru întârzierea în executare sau neexecutarea obligațiilor de către profesionist.

Sancțiunea aplicabilă clauzelor abuzive

Este bine de reținut că o dată ce o clauză este declarată abuzivă de către instanța judecătorească, ea devine inaplicabilă, putându-se ajunge la anularea întregului contract în cazul în care în lipsa acelei clauze contractul nu mai poate produce efecte juridice.

Clauzele abuzive contractuale reprezintă o încălcare a principiului libertății contractuale, a îndeplinirii obligațiilor cu bună-credință și a păstrării echilibrului contractual și trebuie sancționate ca atare, educând astfel nu doar profesioniștii, ci și consumatorii.